— De pe chipul său, îl determină să privească în jos spre notiţele de pe micul carneţel oferit.
Abia atunci surprinderea îi acaparează propriul chip, privind-o pe Josephine, dezvoltând pe buze un zâmbet amuzat. “Nu e rău. Chiar deloc. Ştiam eu că ochii ăia ai tăi o să ajute.”
