— Şi-o repetase în minte probabil de sute de ori încă de când nu se mai văzuseră.
Renunţă la tensiunea provocată chiar de către ea, prin presarea palmelor peste propriul chip, un murmur amuzat auzindu-se apoi: „Nu ştiu dacă să mă bucur că eşti aici sau să-ţi sparg o sticlă în cap.”
