să îl blochez și, așteptând un răspuns, privirea îmi urcă într-un mod extrem de instinctiv
asupra împrejurimilor locului în care mă aflam, sesizând la o distanță nu prea mare de zona în care mă aflam, două siluete: una ce îi aparținea tatălui meu, iar cealaltă complet străină mie.
