❝chiar culmea! Vin și eu acasă după luni de exil și nu mă întâmpină nimeni? Chiar așa,❞
❝nu tu o atenție, nu tu o prăjiturică?❞ Îndrugă el fără încetare, lăsând la suprafață frustrarea interioară izvorâtă din pur plictis, dorindu-și doar pe cineva cu care să-și omoare timpul.
