ajuns una alteia?” Îmi încrucișez brațele la piept, prefăcându-mă profund mâhnită de cele
auzite, încercând pe cât posibil să ignor izul pervers resimțit printre rânduri. Dar nu-mi iese. „În orice caz, nu vreau să fiu exclusă din terapia de umplere de goluri.” Îmi mușc buza ca să nu râd.
